joi, 11 februarie 2016
sâmbătă, 6 februarie 2016
vineri, 5 februarie 2016
joi, 4 februarie 2016
miercuri, 3 februarie 2016
marți, 2 februarie 2016
luni, 1 februarie 2016
vineri, 29 ianuarie 2016
joi, 28 ianuarie 2016
miercuri, 27 ianuarie 2016
marți, 26 ianuarie 2016
Versetul zilei 26/2016: Proverbe 16:4a
Toate lucrurile din viața ta, fie bune fie rele, sunt trimise cu o țintă clară din partea lui Dumnezeu. El nu trimite nimic la nimereală sau să se afle în treabă, ci are un scop, o direcție și o țintă clară. Când vei privi tot ceea ce ți se întâmplă în viață ca venind direct din mâna lui Dumnezeu și ca cu un scop bine determinat, altfel te vei raporta la ele. Nu vei mai întreba „de ce Doamne?”, ci vei întreba „ce vrei să mă înveți Doamne prin aceasta?”
luni, 25 ianuarie 2016
Versetul zilei 25/2016: Proverbe 13:3
„Ce iese din gură iese din inimă, și aceea spurcă pe om” spunea Domnul Isus când era pe pământ. Nu te poți scuza că ai glumit, atâta timp cât ceea ce ai spus este ceva păcătos (murdar), nefolositor (nu ajută nimănui) sau care nu zidește (ceva spus în vânt). Amintește-ți că moartea și viața sunt în puterea limbii, așadar alegeți cuvintele cu atenție, cu înțelepciune astfel încât cei din jurul tău să rămână zidiți în duhul lor.
duminică, 24 ianuarie 2016
Activism religios
Am observat, cu precădere la fiecare final și început de an, că suntem bombardați de majoritatea slujitorilor din Biserici cu mesaje de genul „să lucrăm mai mult pentru Dumnezeu decât am făcut-o în anul anterior”. Nu sunt greșite astfel de afirmații însă nu sunt complete și suficiente, sau cel puțin lipsa celei de a doua motivație o pune într-o lumină negativă pe prima. Ce vreau să spun este că se pune foarte mult accent pe cantitate și volum, și prea puțin, sau deloc, pe calitate și pe mai bine. Fără a face un articol plictisitor de câteva pagini, doar vreau să amintesc faptul că Dumnezeu nu pune accentul pe cantitate, ci pe calitate. Avem noi falsa satisfacție spirituală că dacă facem mult și multe, Dumnezeu ne va privi cu ochi buni și vom căpăta cumva un statut mai deosebit decât cei care, credem noi, stau degeaba. Pe undeva, dacă facem mai mult pentru Domnul, suntem mai bine spiritual, cred unii. Dacă facem mai multe ne simțim mai îndreptățiți, mai justificați, mai neprihăniți, cred unii. Calitatea spirituală nu este dată de cât de multe lucruri faci tu pentru Domnul, ci de cât de bine le faci pe cele care ți-au fost încredințate. Dumnezeu cere ca ceea ce facem noi să fie făcut bine și în credincioșie: „Bine rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri”. Afirmația aceasta îi este adresată celui care a primit cei mai mulți talanți. Cum? „puține lururi” pentru cel care a primit cel mai mult de făcut? Se pare că da. În ochii lui Dumnezeu, dacă am face tot ceea ce trebuie să facem, ar însemna tot puține lucruri. Nu trebuie lucrat mai mult, ci trebuie lucrat atât cât îmi spune Dumnezeu să lucrez „fiecare după puterea lui”. La fel de păcat este omiterea ca și comiterea. „Prea puțin” este la fel de grav ca și „prea mult”. Dumnezeu nu vrea să faci mai mult sau mai puțin, ci El vrea să faci atât cât trebuie. Gândește-te pentru anul acesta să faci nu mai mult, nici mai puțin sau deloc, ci fă lucrurile care ți-au fost încredințate, fă-le bine și fă-le în credincioșie. Nu te mai gândi la cantitate, ci la calitate.
Nu îți cere Dumnezeu să faci mai mult, ci mai bine.
Nu îți cere Dumnezeu să faci mai mult, ci mai credincios.
Nu îți cere Dumnezeu să faci mai mult, ci mai responsabil.
Nu îți cere Dumnezeu să faci mai mult, ci mai cu pasiune și tragere de inimă.
Nu îți cere Dumnezeu să faci mai mult, ci mai în curăție și sfințenie.
Ceea ce fac determină ceea ce sunt, sau invers?
„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” Matei 7:18
Sunt conștient că acest articol va fi puțin incomod pentru unii, mai ales pentru acei legaliști care se simt acceptați și valoroși în ochii lui Dumnezeu doar după ce au făcut ceva în „câmpul Domnului”.
Așadar, pentru început vreau să afirm simplu, concis și convins 100% că nu ceea ce fac determină ceea ce sunt, ci ceea ce sunt determină ceea ce fac. Cu alte cuvinte, nu sunt definit de ceea ce fac, ci sunt definit de ceea ce sunt.
Trăim într-o perioadă a Bisericii în care se pune foarte mult accent pe schimbarea exteriorului, și mai puțin (sau deloc) pe schimbarea interiorului. Mulți cred că dacă exteriorul este schimbat, automat și interiorul se va schimba. Mulți predică astfel de mesaje, a schimbării omului pe dinafară crezând că aceasta îi va schimba și în interior. Niciodată schimbarea nu se va putea face de la exterior pentru că este lipsită de putere. Ceva firesc nu va putea schimba ceva duhovnicesc. Ceva ce se vede nu va putea schimba ceva ce nu se vede. Niciodată nu va putea exteriorul să schimbe interiorul omului. Niște haine cuviincioase, o barbă rasă, lipsa unei cravate, un stil de muzică, o oarecare pioșenie și vreo disciplină spirituală (rugăciune, post etc) nu-ți va putea schimba niciodată caracterul, identitatea, natura păcătoasă. Degeaba agăț niște mere într-un salcâm pentru că niciodată acel salcâm nu va deveni măr, oricâte mere aș agăța în el, salcâmul rămâne tot salcâm. La fel și cu toate faptele bune pe care mă străduiesc eu să le fac, care sunt un rezultat al strădaniei, al deprinderii trupești (mersul la Biserică, vizitarea unui bolnav, rugăciune de trei ori pe zi, post o dată pe săptămână și multe alte discipline spirituale), dacă le „agăț” la o viață firească, veche, neînnoită, nu le pot încadra decât în rândul faptelor moarte; nu sunt nici fapte rele dar nici bune, ci fapte moarte. Încetul cu încetul, un asemenea stil de viață, pe care mulți „creștini” îl au, îi va împovăra tot mai tare, se vor simți tot mai frustrați spiritual, doar vor crea impresia că sunt bine și vor afirma că sunt bine însă ei știu foarte bine cât de nefericiți sunt. De ce? Pentru că ei pun carul în fața boilor, și nu boii în fața carului, cum ar fi normal. Ei cred că toate faptele vor reuși să schimbe ceva în ei, mergând pe ideea că, cu cât fac mai mult cu atât sunt mai bine. Bineînțeles, nimic mai fals! Astfel de „creștini” sunt înfrânți în viața privată, sunt lipsiți de putere, se chinuie pe forțele proprii să rodească roada Duhului, oricând ar fi gata să lase pentru 5 minute pocăința deoparte și multe alte rezultate. Undeva, acești „creștini” speră ca o viață legalistă, bazată pe reguli, să le aducă împlinire, acceptarea, neprihănirea, justificarea sau îndreptățirea oferită de Dumnezeu.
Dacă te afli în situația aceasta îți recomand să renunți la asemenea poveri (fapte) și să îți îndrepți privirea înspre ceva cu totul important și vrednic de luat în seamă. După cum am spus mai sus, nu exteriorul poate schimba interiorul, așadar atenția noastră trebuie să cadă pe interior, pe caracter, pe natura și identitatea noastră. Mai exact pe cine suntem și pe ce putem deveni. Accentul trebuie să cadă pe cum pot fi eu un pom bun nu pe cum pot face eu roade bune. De ce? Pentru că pomul bun nu trebuie rugat să facă roade bune, nici nu trebuie să țipi la el să le facă, nici să îl învinovățești, nici să îl manipulezi (cine are urechi de auzit să audă) pentru că el face aceste roade bune automat, de la sine. De ce? Pentru că natura lui este astfel. La fel și tu, până nu devii un pom bun, o făptură nouă, un copil născut din nou nu vei putea rodi ceva bun. Nu mai accepta povara pe care o pun legaliștii pe tine promițându-ți acceptarea, justificarea, neprihănirea, îndreptățirea lui Dumnezeu dacă vei face cutare și cutare lucru. Refuză astfel de mesaje pentru că te vor face tot mai nefericit. Pune accent și îndreaptă-ți atenția pe cum să fii un pom bun, un copil născut din nou, o făptură nouă, un caracter schimbat și apoi vei vedea cum toate faptele credinței (nu a le legii) vor veni de la sine. (Despre cum să fii o făptură nouă voi vorbi în alt articol.)
În încheiere nu uita că nu ceea ce faci te schimbă, te definește sau te reprezintă ci ceea ce ești determină tot ceea ce vei face.
„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” Matei 7:18
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
Cum ai primit sau cum ai prins?
„Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas, și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.” 1 Corinteni 15:1,2
Apostolul Pavel îi îndeamnă pe creștinii din primul secol, din orașul Corint, să țină Evanghelia exact așa cum le-a fost predicată; să o țină exact așa cum au primit-o. Apostolul Pavel o primise direct de la Dumnezeu iar creștinii din Corint erau următorii care o auziseră. Să vedem însă ce se întâmplă astăzi …
Există acest îndemn și din partea unor lideri religioși care îi sfătuiesc pe alții să țină la ceea ce au primit inițial când au fost convertiți, chiar dacă acel inițial este contrar învățăturii Bibliei sau nici măcar nu este amintit în ea. Îi îndeamnă să țină și să respecte toată viața o anume învățătură care le-a fost predată la început, în primii ani de pocăință, iar dacă se abat de la acea învățătură sunt amenințați că degeaba au crezut, că degeaba s-au pocăit, că degeaba s-au întors la Dumnezeu. Fiind astfel manipulați, prin învinovățire, unele din învățături își mențin cursul altele pier odată cu trecerea din viață a celor ce le propagă. De obicei, aceste învățături au a face cu exteriorul omului, și mai deloc cu interiorul.
Acești lideri religioși îi îndreaptă mereu pe oameni înspre cum a fost la început (nu în primul secol, ci acum câțiva zeci de ani) înspre cum se ținea pocăința altădată, înspre o aducere aminte a ceea ce a fost cândva. Aceștia îi îndeamnă pe creștini să țină la o anumită învățătură doar pentru că a fost perpetuată din generație în generație, chiar dacă nu are nimic în comun cu Evanghelia, Cuvântul lui Dumnezeu. Acești lideri își justifică învățăturile punându-le pe seama expresiei „așa am primit” și dacă „așa am primit” trebuie să ducem mai departe „adevărul”. Ei mai spun: „noi nu diluăm pocăința și nu o dăm după vremuri”. Unii chiar țin la o anumită învățătură doar din respect pentru că a fost predicată de alți lideri religioși din generațiile trecute, însă nici ei nu sunt 100% convinși de ea. Asemenea lideri, pentru a avea și o confirmare din Biblie la acele învățături, care de fapt au fost prinse (cel mai probabil din zbor), forțează chiar unele pasaje din Evanghelie pentru a fi încredințați că au și un suport Biblic.
Lăsând deoparte liderii religioși, să trecem puțin la noi și să ne orientăm înspre ceea ce putem controla, schimba și corecta. Într-adevăr, așa am primit, însă este și bine ceea ce am primit? Dacă nu este bine, eu aș numi mai bine ceea ce am prins, nu ceea ce am primit. Există diferență între cum ai prins pocăința și modul cum a fost predată inițial, la început, așa cum au primit-o primii creștini.
Dumnezeu vrea ca eu și tu să ținem la ceea ce au primit primii creștini, nu la ceea ce am prins noi de la alții. Iar pentru a ține la ceea ce au primit primii creștini trebuie să citim Biblia cu o atitudine de smerenie și cu o dorință de a ni se descoperi Dumnezeu.
Voi evita să dau exemple de învățături pe care le-am prins și care nu au suport Biblie, în schimb voi enumera un principiu după care ne putem ghida în a ne verifica învățăturile în care credem.
Pentru ca o învățătură sau o practică religioasă să fie adevărată, trebuie verificată după următoarea regulă:
- A făcut Isus așa ceva?
- A învățat Isus asemenea lucruri?
- Ucenicii le-au practicat?
- Apostolii le-au învățat?
Dacă învățătura nu trece peste toate aceste puncte de verificare, atunci este o învățătură falsă.
Acesta este principiul după care să verifici dacă ceea ce ai prins este și ceea ce au primit primii creștini; dacă ceea ce ai prins este și ceea ce a primit apostolul Pavel.
Orice altă învățătură sau practică care nu trece de acest test refuz-o și respinge-o.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)