Ceea ce fac determină ceea ce sunt, sau invers?

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” Matei 7:18

Sunt conștient că acest articol va fi puțin incomod pentru unii, mai ales pentru acei legaliști care se simt acceptați și valoroși în ochii lui Dumnezeu doar după ce au făcut ceva în „câmpul Domnului”.

Așadar, pentru început vreau să afirm simplu, concis și convins 100% că nu ceea ce fac determină ceea ce sunt, ci ceea ce sunt determină ceea ce fac. Cu alte cuvinte, nu sunt definit de ceea ce fac, ci sunt definit de ceea ce sunt.

Trăim într-o perioadă a Bisericii în care se pune foarte mult accent pe schimbarea exteriorului, și mai puțin (sau deloc) pe schimbarea interiorului. Mulți cred că dacă exteriorul este schimbat, automat și interiorul se va schimba. Mulți predică astfel de mesaje, a schimbării omului pe dinafară crezând că aceasta îi va schimba și în interior. Niciodată schimbarea nu se va putea face de la exterior pentru că este lipsită de putere. Ceva firesc nu va putea schimba ceva duhovnicesc. Ceva ce se vede nu va putea schimba ceva ce nu se vede. Niciodată nu va putea exteriorul să schimbe interiorul omului. Niște haine cuviincioase, o barbă rasă, lipsa unei cravate, un stil de muzică, o oarecare pioșenie și vreo disciplină spirituală (rugăciune, post etc) nu-ți va putea schimba niciodată caracterul, identitatea, natura păcătoasă. Degeaba agăț niște mere într-un salcâm pentru că niciodată acel salcâm nu va deveni măr, oricâte mere aș agăța în el, salcâmul rămâne tot salcâm. La fel și cu toate faptele bune pe care mă străduiesc eu să le fac, care sunt un rezultat al strădaniei, al deprinderii trupești (mersul la Biserică, vizitarea unui bolnav, rugăciune de trei ori pe zi, post o dată pe săptămână și multe alte discipline spirituale), dacă le „agăț” la o viață firească, veche, neînnoită, nu le pot încadra decât în rândul faptelor moarte; nu sunt nici fapte rele dar nici bune, ci fapte moarte. Încetul cu încetul, un asemenea stil de viață, pe care mulți „creștini” îl au, îi va împovăra tot mai tare, se vor simți tot mai frustrați spiritual, doar vor crea impresia că sunt bine și vor afirma că sunt bine  însă ei știu foarte bine cât de nefericiți sunt. De ce? Pentru că ei pun carul în fața boilor, și nu boii în fața carului, cum ar fi normal. Ei cred că toate faptele vor reuși să schimbe ceva în ei, mergând pe ideea că, cu cât fac mai mult cu atât sunt mai bine. Bineînțeles, nimic mai fals! Astfel de „creștini” sunt înfrânți în viața privată, sunt lipsiți de putere, se chinuie pe forțele proprii să rodească roada Duhului, oricând ar fi gata să lase pentru 5 minute pocăința deoparte și multe alte rezultate. Undeva, acești „creștini” speră ca o viață legalistă, bazată pe reguli, să le aducă împlinire, acceptarea, neprihănirea, justificarea sau îndreptățirea oferită de Dumnezeu.

Dacă te afli în situația aceasta îți recomand să renunți la asemenea poveri (fapte) și să îți îndrepți privirea înspre ceva cu totul important și vrednic de luat în seamă. După cum am spus mai sus, nu exteriorul poate schimba interiorul, așadar atenția noastră trebuie să cadă pe interior, pe caracter, pe natura și identitatea noastră. Mai exact pe cine suntem și pe ce putem deveni. Accentul trebuie să cadă pe cum pot fi eu un pom bun nu pe cum pot face eu roade bune. De ce? Pentru că pomul bun nu trebuie rugat să facă roade bune, nici nu trebuie să țipi la el să le facă, nici să îl învinovățești, nici să îl manipulezi (cine are urechi de auzit să audă) pentru că el face aceste roade bune automat, de la sine. De ce? Pentru că natura lui este astfel. La fel și tu, până nu devii un pom bun, o făptură nouă, un copil născut din nou nu vei putea rodi ceva bun. Nu mai accepta povara pe care o pun legaliștii pe tine promițându-ți acceptarea, justificarea, neprihănirea, îndreptățirea lui Dumnezeu dacă vei face cutare și cutare lucru. Refuză astfel de mesaje pentru că te vor face tot mai nefericit. Pune accent și îndreaptă-ți atenția pe cum să fii un pom bun, un copil născut din nou, o făptură nouă, un caracter schimbat și apoi vei vedea cum toate faptele credinței (nu a le legii) vor veni de la sine. (Despre cum să fii o făptură nouă voi vorbi în alt articol.)

În încheiere nu uita că nu ceea ce faci te schimbă, te definește sau te reprezintă ci ceea ce ești determină tot ceea ce vei face.

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” Matei 7:18